Într-un interviu acordat FOCUS ENERGETIC, Bogdan Nicolae Stănescu, președintele Directoratului Societății de Administrare a Participațiilor în Energie (SAPE), a declarat că SAPE ar putea deveni un fond de investiții în energie al statului, în urma unei infuzii de capital. De remarcat, cele mai mari fonduri suverane din lume sunt din Japonia, Norvegia, Arabia Saudită, China, Franţa, SUA, Canada, Germania, Polonia. În prezent, SAPE administrează acțiunile pe care statul român le deține la unele companii energetice și, de câțiva ani, a devenit și producător de energie. Bogdan Stănescu a mai spus că se urmărește ca SAPE să devină un producător semnificativ de energie, iar proiectul Titan Power, de producere a energiei într-o centrală pe gaze de înaltă eficiență, ar putea fi replicat și în alte sectoare ale Bucureștiului, ba chiar și la Chișinău!
– După cum îi spune și numele, SAPE a fost înființată pentru administrarea participațiilor statului la unele companii din sectorul energetic. De ceva vreme ați început ”să diversificați”. V-ați lărgit plaja de activitate, devenind și producători de energie regenerabilă, deocamdată la un nivel destul de mic. Cum vedeți dezvoltarea în continuare a companiei? Cum vedeți viitorul companiei?
– Da, am început să dezvoltăm activitatea societății. De altfel, am câștigat acest mandat de membru, apoi președinte al Directoratului SAPE tocmai datorită planului de business, de administrare, pe care l-am prezentat și care prevedea exact acest lucru: nu se poate ca o companie ”să trăiască” toată viața doar din încasări de dividende și depozite bancare! De aceea, pentru că activăm în domeniul energetic, am propus – și apoi am pus în aplicare – această idee, de a deveni producător de energie, în principal energie regenerabilă. La momentul acela ne-am orientat spre parcuri gata făcute, care să producă venituri suficiente, astfel încât să putem să dezvoltăm această nouă ramură de business, cea de producție. Finanțarea acestor achiziții am făcut-o inclusiv din dividendele și din profitul societății, din activitatea de administrare – și aceasta, la rândul său, o activitate profitabilă -, tocmai pentru a dezvolta rapid și sigur activitatea de producție, astfel încât SAPE să devină jucător semnificativ pe piața de generare a energiei. Am început mai prudent – era, totuși, o activitate nouă, nu știam cum decurge! Am demarat, astfel, cu câteva proiecte pilot. În prezent însumăm undeva la 36 MW instalați în producție din surse eoliene și fotovoltaice. Am reușit, deja, să avem și un megawatt în stocare. Am văzut că putem gestiona foarte bine această nouă activitate, de producători de energie. Am mai observat că stocarea reprezintă viitorul pentru sistemul energetic național (SEN). Că este, de fapt, acea supapă care poate salva sistemul energetic național atunci când celelalte surse de energie nu sunt suficiente: nu bate vântul, nu e soare, nu putem apela la gaze sau cărbune etc. De aceea vrem să dezvoltăm această activitate. Chiar ne-am propus în bugetul pe anul 2025 sume importante pentru investiții, care să ne permită dezvoltarea în producția de energie, dar și mai mult în stocarea de energie. Viziunea noastră este să investim în acele proiecte care ajută echilibrarea SEN, iar aceasta înseamnă fie achiziția de proiecte finalizate, fie să investim în proiecte care să ne fie livrate ”la cheie”. Încă este destul de dificil să realizezi un proiect energetic: sunt extrem de multe autorizații și avize de luat (autorizație de construire, aviz tehnic de racordare etc.), trebuie asigurat terenul (cumpărat, concesionat etc.), trebuie dată comanda pentru turbine etc., etc. SAPE are 49 de angajați. Ar fi greu să realizeze ei toate acestea! Iar creșterea numărului de salariați este extrem de dificil de realizat în aceste momente. De aceea ne gândim la realizarea unor proiecte ”la cheie”.
Ne propunem ca, la sfârșitul anului, să deținem 100-150 MW în generare și stocare. Optim, din punctul meu de vedere, ar fi să avem circa 50 – 80 MW în producție, iar restul în stocare. Dar, vedem cum răspunde piața și abia apoi vom decide exact.
Evident, avem în evaluare mai multe proiecte. Dacă noi suntem bancabili – și suntem bancabili! -, putem să ne extindem mai mult și chiar să avem un adevărat ”un boom” în dezvoltare în 2025-2026, pentru că, fiind eligibili pentru bănci, putem lua și credite. Astfel, pe lângă fondurile pe care le deținem, dacă apelăm și la împrumuturi, putem chiar să depășim ținta de 100 – 150 MW pe care ne-am fixat-o. Noi chiar ne-am propus să devenim un producător semnificativ în piață.
– Investiți nu doar în regenerabile, ci și în producția pe bază de gaze naturale. De ce?
– Da, dar tot în soluții cât mai prietenoase cu mediul. Vrem să construim pe amplasamentul vechii termocentrale Titan o centrală nouă, în cogenerare de înaltă eficiență, o soluție mult mai puțin poluantă. Ne pare rău că nu am reușit să obținem finanțarea construcției termocentralei Titan Power din fonduri nerambursabile, dar de construit tot o vom construi! Cu fonduri proprii și împrumuturi bancare. Suntem aproape să încheiem finanțarea cu un consorțiu de bănci, care va asigura completarea sumei necesare pentru realizarea proiectului. Am lansat și licitația pentru proiectarea, execuția și punerea în funcțiune a noului obiectiv de investiții și, la sfârșitul lunii martie, se închide procedura pe SEAP. Interesul pare să fie unul mare, având în vedere că unii posibili ofertanți au cerut chiar să viziteze situl, au cerut clarificări etc. Îmi doresc foarte tare ca licitația să fie adjudecată, să încheiem contractul și apoi să intrăm în linie dreaptă cu proiectul!
Titan Power răspunde perfect strategiei noastre, dar este și o investiție de mare importanță pentru bucureșteni, pentru că va asigura apă caldă și căldură în special pentru locuitorii din sectorul 3 al Capitalei. Mai mult, chiar suntem în discuții și cu alți actori, de exemplu cu Primăria Sectorului 2, ca să multiplicăm acest proiect la nivel de București, cu fonduri și de la primărie, și de la SAPE. În plus, într-o etapă ulterioară, ne propunem ca, pe lângă energie electrică și termică, Titan să furnizeze și agent de refrigerare. Chiar vrem să fim prima companie din țară deținută de statul român, care realizează o centrală în trigenerare de asemenea capacitate.
– Se poate multiplica un astfel de proiect și la Chișinău, de exemplu?
– Știm de situatia existentă în alimentarea cu energie electrică și termică a Republicii Moldova, pentru că Moscova și Kievul au sistat livrea gazelor naturale rusești prin Ucraina. Gazele sunt folosite în centrala de la Cuciurgan, din autoproclamata Republică Transnistreană, iar energia electrică produsă acolo este utilizată în mare măsură în Republica Moldova. România a ajutat foarte mult, iar Uniunea Europeană a acordat inclusiv fonduri nerambursabile pentru achiziția de gaze naturale. Ultimul grant n-a mai fost acceptat de Tiraspol, așa că gazele sunt livrate de compania MET și, din ce am citit într-o postare a premierului Dorin Recean, plata va fi asigurată de JNX General Trading din Dubai. Personal, chiar cred că Republica Moldova va trebui să-și asigure independența energetică față de Tiraspol și față de Moscova. Noi suntem hotărâți să ajutăm! Modelul centralei Titan poate fi replicat și la Chișinău. Am și avut discuții – între specialiști și companii în care statul român este acționar unic sau majoritar -, cu intenția de a merge la Chișinău. Ne-am arătat disponibilitatea de a intra într-o asociere, astfel încât să reușim să construim o termocentrală pe gaze în Republica Moldova, care ar putea fi o replică a celei din cartierul bucureștean Titan. Trebuie să se analizeze condițiile legale și condițiile specifice ale Chișinăului, să vedem dacă și cum putem noi, actorii români de stat, să facem astfel de investiții peste Prut, în ce condiții.
– Mai aveți un un proiect pe hidrogen. Cum decurge?
– Da, proiectul ”Hidrogen HY S.A.P.E. 10”, care s-a calificat pentru finanțare din fonduri nerambursabile, prin PNRR. Din păcate, s-a calificat într-o etapă ulterioară, după ce s-a retras unul dintre câștigătorii inițiali. Adică s-a pierdut ceva timp. Am semnat contractul de finanțare prin PNRR și, în câteva săptămâni, vom avea finalizat caietul de sarcini pentru a lansa licitația publică. Singura mea temere este că, luând startul cu întârziere, nu vom reuși să finalizăm proiectul până anul viitor. După cum știți, proiectele finanțate prin PNRR au obligația să se finalizeze până în anul 2026, altminteri pierd finanțarea. Există posibilitatea să nu avem oferte pentru realizarea proiectului, pentru că este foarte strâns timpul de proiectare, de livrare a echipamentelor, de realizare efectivă a construcției. Atunci, este posibil să nu se facă un astfel de proiect din fonduri PNRR. Dar, proiectele de acest tip sunt fezabile și fac sens doar cu finanțare europeană, pentru că sunt costuri foarte mari și altfel nu se justifică economic. Noi sunt optimiști în continuare! Dar, piața ne va spune, în aproximativ o lună, cum putem realiza acest proiect.
– Am vorbit despre activitatea de producție a SAPE. Totuși, compania s-a înființat pentru administrarea activelor statului în energie. Cum decurge această activitate?
– S-a mai spus că activitatea noastră de administrare a activelor se suprapune cu activitatea Direcției pentru Administrarea Participațiilor Statului din cadrul Ministerului Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului. Noi suntem o companie, chiar dacă suntem 100% deținuți de către statul român, prin Ministerul Energiei. Noi ne desfășurăm activitatea potrivit Legii 31/1990. O direcție într-un minister se bazează pe legislația privind funcționarul public, pe Codul Administrativ. Ceea ce înseamnă că noi avem o activitate mult mai flexibilă și, în consecință, cu rezultate mult mai bune. Ultimul exemplu pe care îl pot da este cel al fuziunii furnizărilor și distribuțiilor de energie ale Grupului elen PPC în România. Noi, ca acționari, pregătim ședințele împreună cu acționarii majoritari, fie că este vorba despre majorări de capital, fie de noi investiții (așa cum se întâmplă, de exemplu, la Fondul de Investiții kazaho-român). Aceasta este o activitate permanentă, continuă: contactul cu ceilalți acționari. Un funcționar public se va gândi de două ori dacă participă la astfel de întâlniri, de teamă să nu-l acuze cineva că face înțelegeri! Sincer, cred că nici acum n-ar fi fost aprobată fuziunea în cadrul PPC, având în vedere limitările legislative și procedurale ale funcționarilor publici! Într-adevăr, au trebuit găsite soluțiile juridice cele mai corecte pentru o astfel de fuziune, ceea ce a implicat, pe lângă experiența și profesionalismul pe care le au angajații SAPE, și flexibilitatea acestora de a le găsi. Deci, activitatea de administrare a participațiilor statului merge foarte bine! De aceea este o idee ca SAPE să preia acțiunile statului și la alte companii din domeniul energetic; ar fi în avantajul companiilor. Din păcate, având în vedere că numărul salariaților e mult sub cât ar fi necesar, în acest moment nu cred că ar fi posibil nici tehnic, nici juridic. Este, însă, posibil ca SAPE să ajungă, la un moment dat, promotorul unui fond de investiții la nivel național. Poate fi și poate juca acest rol, să acționeze pentru statul român: să cumpere acțiuni acolo unde statul are interese să devină majoritar sau interese în implementarea politicii energetice. Dar, pentru aceasta, are nevoie de finanțare, de infuzie de capital! Putem face și putem face cu succes!
